:D woopy!
Mama, ce tare a fost...
Mai ales cand alergam pe bulevardul Expozitiei. Cine a pus bulevardul ala acolo???
Cu harta in mana de fier a lui Vlad am pornit pe cai necunoscute... atat de necunoscute incat la ora 11 si 5...cu 7 minute inainte sa intram la interviu noi alergam de zor inapoi spre piata presei libere, dupa ce am realizat ca n-am luat-o pe unde trebuie.
Dar sa o iau de la inceput.
Totul a inceput la ora 9.20 cand eu dadeam cu imprimanta de pervaz [n.r. imprimanta nu era a mea, si pervazul e al proprietarilor ca eu stau in gazda] fiindca nu voia sa scoata planul nostru de campanie.
Cu parul semipieptanat si cu foile in mana, cu poalele fustei ridicate am trecut pe rosu sa apuc sa ma sui in 41 sa nu cumva sa nu ajung la 10.30 la piata presei libere. Am ajuns la 10. Tipic mie.
Si am stat si am numarat ferestrele de la Sofitel pana au aparut si Vlad cu Bog.
Andreea era.... departe. Maestrul era prin Piata Romana , proaspat iesit de la o prezentare de la ASE.
Dupa jumate de sticla de Cola a aparut Andreea si , victorios, cu sacoul fluturand in vant a alergat spre noi si Maestrul. Era 11 fara 10. Adica ora la care teoretic noi deja trebuia sa fim acolo.
Stare generala: 10.50 Andreea: confuza, Vlad: rade, Bog: se uita, Maestru: transpira de la alergat, Olivia: injura.
Hei, rrrruuup! si pornim repede, repede si mergem si mergem .. si iar mergem.. si numai nu gasim unde sa facem dreapta. Ala a fost momentul in care ne-am uitat pe stanga si am vazut ca scrie: Expozitiei.
argh!!!
Si da-i si alearga inapoi. Norocul nostru ca avem pe cineva organizat care s-a gandit ca ar fi o solutie sa sunam la nenea Balaci sa ne dea niste indicatii. Dar, :-? numarul lui nenea Balaci... Slava Domnului ca Andreea are multe carnetele!
Alergand, vorbind la telefon, razand, injurand am gasit!!! Si ajungem acolo: stupoare! S-a decalat.. Care erau sansele. Nu stiu, dar bine ca au fost!
Cand am intrat la interviu, Vlad a spus raspicat: Noi suntem Echipa 10.
Ciudat.. Fiindca eram... eu si Vlad.. ceilalti puneau in geanta Andreei, pixul Andreei.
Interviul a decurs bine. In stilul clasic de interviu in care comisia pune intrebari legate de prezentare si noua ne tremura foile in brate. Si brusc... au trecut 10 minute. N-as putea sa relatez ce am raspuns fiecare, eram prea : cu zambetul de PR pe buze si concentrata sa nu mi se impleticeasca pericolele obezitatii in sirul ideilor.
Si ... am plecat. Un Pepsi pe terasa la Biblioteca in Cismigiu e foarte tare!
24 de ore mai tarziu: YahooMail: refresh!refresh!refresh! goddamnit!! refreeesh!
Mai ales cand alergam pe bulevardul Expozitiei. Cine a pus bulevardul ala acolo???
Cu harta in mana de fier a lui Vlad am pornit pe cai necunoscute... atat de necunoscute incat la ora 11 si 5...cu 7 minute inainte sa intram la interviu noi alergam de zor inapoi spre piata presei libere, dupa ce am realizat ca n-am luat-o pe unde trebuie.
Dar sa o iau de la inceput.
Totul a inceput la ora 9.20 cand eu dadeam cu imprimanta de pervaz [n.r. imprimanta nu era a mea, si pervazul e al proprietarilor ca eu stau in gazda] fiindca nu voia sa scoata planul nostru de campanie.
Cu parul semipieptanat si cu foile in mana, cu poalele fustei ridicate am trecut pe rosu sa apuc sa ma sui in 41 sa nu cumva sa nu ajung la 10.30 la piata presei libere. Am ajuns la 10. Tipic mie.
Si am stat si am numarat ferestrele de la Sofitel pana au aparut si Vlad cu Bog.
Andreea era.... departe. Maestrul era prin Piata Romana , proaspat iesit de la o prezentare de la ASE.
Dupa jumate de sticla de Cola a aparut Andreea si , victorios, cu sacoul fluturand in vant a alergat spre noi si Maestrul. Era 11 fara 10. Adica ora la care teoretic noi deja trebuia sa fim acolo.
Stare generala: 10.50 Andreea: confuza, Vlad: rade, Bog: se uita, Maestru: transpira de la alergat, Olivia: injura.
Hei, rrrruuup! si pornim repede, repede si mergem si mergem .. si iar mergem.. si numai nu gasim unde sa facem dreapta. Ala a fost momentul in care ne-am uitat pe stanga si am vazut ca scrie: Expozitiei.
argh!!!
Si da-i si alearga inapoi. Norocul nostru ca avem pe cineva organizat care s-a gandit ca ar fi o solutie sa sunam la nenea Balaci sa ne dea niste indicatii. Dar, :-? numarul lui nenea Balaci... Slava Domnului ca Andreea are multe carnetele!
Alergand, vorbind la telefon, razand, injurand am gasit!!! Si ajungem acolo: stupoare! S-a decalat.. Care erau sansele. Nu stiu, dar bine ca au fost!
Cand am intrat la interviu, Vlad a spus raspicat: Noi suntem Echipa 10.
Ciudat.. Fiindca eram... eu si Vlad.. ceilalti puneau in geanta Andreei, pixul Andreei.
Interviul a decurs bine. In stilul clasic de interviu in care comisia pune intrebari legate de prezentare si noua ne tremura foile in brate. Si brusc... au trecut 10 minute. N-as putea sa relatez ce am raspuns fiecare, eram prea : cu zambetul de PR pe buze si concentrata sa nu mi se impleticeasca pericolele obezitatii in sirul ideilor.
Si ... am plecat. Un Pepsi pe terasa la Biblioteca in Cismigiu e foarte tare!
24 de ore mai tarziu: YahooMail: refresh!refresh!refresh! goddamnit!! refreeesh!
Etichete: olimpiadele comunicarii, preselectii, relatii publice
This entry was posted by Olivia, on
duminică, aprilie 22.
You can leave your response.
leave a response