<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d4913235566851933327\x26blogName\x3dEchipa+10\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dBLUE\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://echipa10.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3dro_RO\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://echipa10.blogspot.com/\x26vt\x3d-1329206982932741011', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

California dreamin’

BRD goes bancart

Pe 13 MNAC-ul expune colectia Société Générale.

Mai precis, timp de o luna, la Casa Poporului, o colectie care a fost deja expusa pe afara va prezenta publicului larg tablouri si fotografii ale unor creatori contemporani.

Pierre Soulages, un fel de Adi Mutu al colectiei expune “14 mai 1958” (tablou in acuarela): “Foarte tare” ar zice suporterul fidel al artei contemporane, in schimb fotbalistul inrait care traieste bune si rele alaturi de “baieti” ar putea crede ca este o simpla panza colorata cu model geometric(ca puloverele de pe vremuri).

Unde se termina forbalul si incepe arta depinde de fiecare si de cum vede fiecare jocul.

Care este rolul BRD-ului in acest joc?

Daniel Bouton, CEO al GSG, sta si se gandeste la fulminanta sa cariera, la opera lui de o viata: la Société Générale; si se intreaba: Ce este Société Générale? Este unul dintre cele mai mari consortii bacare din Franta si din Europa, a treia banca de investitii din zona Euro, a sasea companie franceza din punctul de vedere al capitalizarii etcetc. Totusi intrebarea era care este rolul real pe care il are in viata de zi cu zi a clientilor sai. De exemplu, cineva care este client fidel GSG, petrece in medie 2 ore pe luna in in sucursalele bancii si asteapta la o coada(da, ca pe vremuri). In timpul asta nu poti juca fotrbal, in schimb poti face parte din echipa celor care savureaza arta contemporana.

Mai mult, un jucator pasionat va veni numai pentru tablou(nu chiar de amorul artei). Rolul?

Fiecare cu rolul sau dar rolul BRD-ului este: cel de care e agatat tabloul pentru care vii la expozitie.

BRD. Pentru ca arta.

de-ale lui miki

mai, zi cu soare
miki: Mama, mama, mami, mami... vezi ca eu sunt in spate cu tanti Nutzi si ma joc in nisip... da' da si mie apa!

(geamul deschis la camera mea. in spatelle blocului cativa copaci cu care te scoli dimineata intre ochi de'ai putea spune ca esti in jungla/Africa/etc... un putz, cateva garaje de beton -nou plantate de primar pe locul fostelor gradini de zarzavaturi dintre blocuri-, un teren betonat de fotbal, bare pentru batut covoarele... si miki. Are 5 ani si locuieste la parter la mine in bloc, in P7)

mai, mergem la sifoane
eu: miki, ce faci de 1 iunie? ca e ziua ta, ziua copilului...
miki: pai a fost ziua mea!
eu: pai da, dar mai este inca o data! pe 1 iunie e ziua la toti copiii din lume! se dau in leagan, merg in parc,mananca bomboane...
miki: da' ziua mea a mai fost deja!
eu:... pai miki... toti copiii din lume sarbatoresc de 3 ori: cand s-au nascut, de ziua lor de nume, la tine e sfantu miki si de 1 iunie, ziua copiilor. Si tu esti copil..deci e si ziua ta!
miki: pai da' eu nu sunt copil... eu sunt fetitza!

"oare cate ghiare are?... cum o arata Baubau?"

era un copilas la Mamaia Copiilor acum 3-4 ani... va amintiti: "oa-re ca-te ghia-re are? cum o a-ra-ta Bau-bau?", cand vlad isi cauta tricou ca sa merga la prezentare dar mai ales azi la biblioteca fara termopane in rama (ca sa faca ventilatie, curenti de aer... zic si eu)... L-AM VAZUT PE BAUBAU! (eu vreau sa ne certam, eu vreau sa ne stricam de ras pe parchetul lui vlad, eu vreau sa bem coca si sa mancam seminte, eu vreau sa ne strofocam jumatate de zi pentru Doua amarate de propozitii care fac strategia, eu vreau sa facem sageti si diagrame explicative, eu vreau sa ne fie foame si sa ne ploua cu grindina cand venim de la Nick , eu vreau sa mai faca pisica pui, eu vreau sa ma oftic pe vlad, eu vreau sa se plictiseasca olivia de emi , eu vreau sa dorm jumate in pat jumate pe jos, eu vreau sa ma sperii de gandaci, eu vreau sa cumparam hartie igienica atunci cand nu mai sunt nici servetele, eu vreau sa ne certam cand suntem in criza de timp pe teme de sintaxa si topica, eu vreau pateu, bai frate!. Si stiu ca vreti si voi). Azi cand plecam de langa sticla pe jumatate cu pepsi mi-a fost tarsa de sfarsit.

Da' sti ce mai zice in cantecel copilutul?... "Nu mi-e frica, nu mi-e frica, nu mi-e frica de Baubau! Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Baubau!"

Cum se face o prezentare

Etichete: ,

despre Office 2007

Sa va explic.. Eu sunt in primul rand femeie ceea ce implica faptul ca sunt un anti-talent in ceea ce priveste tehnica si mama-tehnicii.
Bine, am bunul simt sa stiu ca Intel nu este o marca de tricouri... dar cam aici se opreste.

Si Vlad a spus: Toata lumea isi instaleaza Office 2007!
Si dupa doua zile Vlad a spus din nou: hai ma, instalati si voi Office-ul ala , ce naiba... ca sa putem lucra pe Groove.

Si a treia zi .. dam Instaaall... pe calculatorul meu care mai mult moare decat proceseaza. Consecinte: Mouse mort, Shut down in 5..4..3..2.. uhm.. where's my windows?

Asa.. dezinstalam, reinstalam, dezinstalam , reinstalam.. cifra optima de dezinstalari si reinstalari de office 2007 este de 7. La a 7-a, calculatorul tau va flutura un steag alb si isi va arde singur sursa ca sa nu il mai torturezi.

Drept si prin urmare s-a efectuat o reinstalare completa de Windows, o instalare cu succes a Office 2007 si o pornire de Office Groove.
Si cand sa dau sa deschid un Word.. Stupoare.. Wordul meu arata ca un Cyborg.. Tulai , ci dia butoaniiii.... albastre , tata!
mama .. Si gruvu' ci vierde-i...

Cred ca o sa facem noi vreo 50 de campanii pana ma prind eu ce fac toate butoanele alea.

No Vlad... l-am instalat.. Si acuma?

Incubatorul si intamplarile

continuand in spiritul blogului precedent.
Sa spun vreo doua vorbe despre locul nostru de creatie. Un apartament de doua camere dotat cu o bucatarie mica, o baie la fel de mica, o masa numai buna cat sa incapem cinci la ea si o pisica; si mai nou ne-am utilat si cu patru pisoi mici , zburliti si fara ochi.

Ce este imperios necesar in demersul pentru o campanie:
  • Cola
  • covrigei Dr.Krantz
  • ciocolata
  • mie niste cafea sau baremi un 3in1
  • muzica, intotdeauna data prea tare
  • foi destul de mari pentru sageti
  • cartile de relatii publice pe care le plimbam de pe masa langa calculator
  • pisica
  • un pachet de tigari pe care mi-l procur in avans
de obicei eu si Andreea stam la masa cam de cand ajungem la Incubator. Bine asta dupa ce ne jucam cu pisica [mai nou , pisoii]. Doua ore mai tarziu stam toti la masa, plus minus Vlad care sta jumate la masa jumate la calculator.

si incepe campania.... brainstorming - critica - cearta - brainstorming - cola - tigara - critici - pauza - pisica - brainstorming - sageata - cuvant - alta sageata - "NU!!!" - tigara - cola - 'bai, e cam tarziu...maine ne vedem?'

Cum coordonezi o echipă

"Fiecare are câte un rol în echipă"
Perfect de acord! Cineva trebuie să fumeze, cineva trebuie să se plângă că-i e foame, cineva trebuie sa fie paranoic, cineva tre să stea contemplativ pe canapea şi cineva trebuie neapărat să se plimbe pe net. Important e să ai un rol. Dar rolurile nu se stabilesc spontan şi nu sunt bătute în cuie, ci se schimbă şi se adaptează situaţiei. Totuşi, de undeva se începe:

Hai La Bibliotecă!
Da, biblioteca e un loc mişto în care să-ţi petreci o după-amiază de primăvară. Mai ales dacă e-n Cişmigiu, are terasă şi serveşte silva neagră.
Aici s-au discutat cele mai arzătoare probleme şi s-au luat cele mai importante decizii
... De fapt, nu s-a luat nici o decizie. Însă probleme dintre cele mai arzătoare s-au discutat cu siguranţă! Probleme cum ar fi "Cum naiba o fi trecut câinele ăla prin gard?!" sau "Ă... şi cum mai ajungem acasă?".

De la o vreme, discuţiile erau prea amicale, parcă ne înţelegeam prea bine. Asta duce la rutină şi la scăderea productivităţii! Nu puteam lăsa lucrurile la voia întâmplării, aşa că...

Hai să ne certăm!
Nu-mi amintesc prima ceartă, dar cea de după primul "training" e de referinţă. Pun ghilimele pentru că tocmai trainingul a fost obiectul disputei. Ce e un training, până la urmă? Are durată minimă sau maximă? Concret, ce am făcut noi a fost training? (Chiar aşa, domnule Balaci, cerem o lămurire. Pentru sănătatea mintală a membrilor Echipa 10:
A fost sau n-a fost?
)

Totuşi, ceva treabă trebuie să fi făcut...

Ne întâlnim mâine la mine, ok?
Cum, tre să-ţi înveţi pentru examen? Lasă-l dracu de ASE, şi-aşa te-nvaţă numai prostii. Ce, tre să mergi la doctor? Ia un faringosept şi vino-ncoa', doar n-oi muri până săptămâna viitoare.

Dar când reuşeam să ne întâlnim eram cu adevărat productivi. Dovadă sunt teancurile de hârtii cu săgeţele, armata de sticle goale de cola de pe hol şi ambalajele de la ciocolată. Sau, mai nou, notepad-urile şi discuţiile din Office Groove.

Urmează, de vineri seara (după concertul Gogol Bordello) până duminică dimineaţa, Incubatorul Echipa 10, eveniment care ar merita să apară în toate programele de ştiri şi să fie dezbătut de analiştii media, dar se va mulţumi cu un post pe blogul nostru.
...
Aşa... care erau publicurile alea?

Etichete: ,

olimpiada pe unda hertziana

... he he... ching of za blog... te simti singur baiete? :)
M-am ganidt sa iti tin companie. Mi-a cam revenit pofta de scris.
Iac'asa! Eram suparata, cald, sete, pantaloni de toamna pe soare de mai (pentru ca dimineata am iesit ca taranul pe camp si am inspectat natura... cerul nu arata prea bine!), pentru o treaba de 10 minute ma agitasem cateva ore, ma carasem in bucuresti pentru o apa de ploaie: "da, vi s-a admis cererea!", etc. Nashpa!

Dupa ce am evitat lunga vreme: am intrat in "magazinul ala de la Unirii... cu pantofi" si am incercat sa imi inec amarul cautand un pantof pentru Andreea. Nici o sansa! Mary Poppins nu mai e la moda (ce bine suna haute couture, nu?!:) ) de prea mult timp, nu voi gasi niciodata (prea curand) ceva care sa imi placa... si pe care sa il pot cumpara linistita.

Prea bine! Hai sa ne uitam la haine! :D si in timp ce survolam cot la cot cu alte doamne cu ochiul vigilent aruncat dupa haina potrivita... aud... "Olimpiadele Comunicarii... vino luni, 28 mai... finalistii isi vor sustine prezentarile finale... la Camera Deputatilor... si poate te si angajam!" Baietii au intrat si pe undele hertziene... .

Clientul

Pentru cine:



Ce:

Etichete: , ,

Spirala tăcerii

Peste 78% dintre finaliştii la proba de Relaţii Publice sunt fete.

Mă simt ca la facultate.

Etichete: ,

Sunt un jurnalist ratat!

Clar. Mergeam spre casă pe Calea Victoriei când l-am văzut pe Eugen Nicolăescu traversând ilegal. Era la promenadă cu soţia şi a trecut strada până la stefanel, să cerceteze vitrinele. Aveam la mine reportofonul şi, apropo de Olimpiadele Comunicării, mă gândeam să-l întreb cum stă România la capitolul alimentaţie nesănătoasă. Chestia e că nevasta, pe care o ţinea de mână, de-abia încăpea în treningul roşu şi am zis să nu vorbesc de funie în casa spânzuratului.
Să fie sănătos!

Etichete: ,

Rezultate

(sau aşa ceva)

Maestru: Luăm o cola şi-o orangina, da?
Vlad: Nu lua băi orangina, vrei sa mori?!
Maestru: Lasă, mă, că-i place lu' emi.
(sună telefonul)
Vlad: Hm, au silva neagră...
(către vânzătoare: vreau şi-o silva neagră)
Maestru (la telefon, zâmbind): Ce-am făcut măă?!
...
Andreea: iiiiii!
Vlad (către vânzătoare): Mai daţi-mi o silva neagră...

Etichete: ,

:D woopy!

Mama, ce tare a fost...
Mai ales cand alergam pe bulevardul Expozitiei. Cine a pus bulevardul ala acolo???
Cu harta in mana de fier a lui Vlad am pornit pe cai necunoscute... atat de necunoscute incat la ora 11 si 5...cu 7 minute inainte sa intram la interviu noi alergam de zor inapoi spre piata presei libere, dupa ce am realizat ca n-am luat-o pe unde trebuie.

Dar sa o iau de la inceput.
Totul a inceput la ora 9.20 cand eu dadeam cu imprimanta de pervaz [n.r. imprimanta nu era a mea, si pervazul e al proprietarilor ca eu stau in gazda] fiindca nu voia sa scoata planul nostru de campanie.
Cu parul semipieptanat si cu foile in mana, cu poalele fustei ridicate am trecut pe rosu sa apuc sa ma sui in 41 sa nu cumva sa nu ajung la 10.30 la piata presei libere. Am ajuns la 10. Tipic mie.
Si am stat si am numarat ferestrele de la Sofitel pana au aparut si Vlad cu Bog.
Andreea era.... departe. Maestrul era prin Piata Romana , proaspat iesit de la o prezentare de la ASE.
Dupa jumate de sticla de Cola a aparut Andreea si , victorios, cu sacoul fluturand in vant a alergat spre noi si Maestrul. Era 11 fara 10. Adica ora la care teoretic noi deja trebuia sa fim acolo.
Stare generala: 10.50 Andreea: confuza, Vlad: rade, Bog: se uita, Maestru: transpira de la alergat, Olivia: injura.
Hei, rrrruuup! si pornim repede, repede si mergem si mergem .. si iar mergem.. si numai nu gasim unde sa facem dreapta. Ala a fost momentul in care ne-am uitat pe stanga si am vazut ca scrie: Expozitiei.
argh!!!
Si da-i si alearga inapoi. Norocul nostru ca avem pe cineva organizat care s-a gandit ca ar fi o solutie sa sunam la nenea Balaci sa ne dea niste indicatii. Dar, :-? numarul lui nenea Balaci... Slava Domnului ca Andreea are multe carnetele!
Alergand, vorbind la telefon, razand, injurand am gasit!!! Si ajungem acolo: stupoare! S-a decalat.. Care erau sansele. Nu stiu, dar bine ca au fost!
Cand am intrat la interviu, Vlad a spus raspicat: Noi suntem Echipa 10.
Ciudat.. Fiindca eram... eu si Vlad.. ceilalti puneau in geanta Andreei, pixul Andreei.
Interviul a decurs bine. In stilul clasic de interviu in care comisia pune intrebari legate de prezentare si noua ne tremura foile in brate. Si brusc... au trecut 10 minute. N-as putea sa relatez ce am raspuns fiecare, eram prea : cu zambetul de PR pe buze si concentrata sa nu mi se impleticeasca pericolele obezitatii in sirul ideilor.
Si ... am plecat. Un Pepsi pe terasa la Biblioteca in Cismigiu e foarte tare!
24 de ore mai tarziu: YahooMail: refresh!refresh!refresh! goddamnit!! refreeesh!

Etichete: , ,

Ne-am înscris


Din ce cauză?



Vlăduţ: Şi până la urmă am stabilit publ
icurile alea?
Bog: D
ă-mi şi mie foile cu ce avem de facut...
An
dreea: N-am apucat sa citesc tot.
Olivia: Vrea cineva ciocolată?

Maestru': Deci avem strategii şi public nu?

Andreea: Formulăm direct mesajele?

Vl
ăduţ: Unde e foaia cu schema?
Noi: Aia cu
săgeţi?
Bog: Ce avem de făcut?

Echipa 10: Să-nceapă dansul!




Vlad
Se aranjează pe masă foile, ordonat. Se scrie cu markerul câte un cuvânt pe fiecare, mai mare cu cât e mai aproape de centru. Apoi, cu pixul, se trec cuvinţele care gravitează în jurul celor mari. După aceea, cu creioane colorate, se unesc cuvintele cu săgeţi. După gust. Rezultatul îmi va semăna.

Maestru
"Ma chiama Luuca şi am paişpe ani"... numa' că nu am paişpe ani, ci douăzeci şi Timpuri Noi nu au compus o melodie despre mine.

Olivia
Spirit critic şi analitic. Randament bun şi rezultate foarte bune, mai ales în urma lucrului în echipă. Fire motivată, organizată si punctuală.

Bog
Se zvoneşte că, acu vreo doi ani, i-am dat un pumn la ficaţi lu' taică-miu. Nu-i adevărat, l-am făcut din vorbe.

Andreea
Status Quo: bucuria simplului, descoperire, motivatie, credinta, facultatea nu este Limita, tu iti construiesti profesionalismul, valori; carti, muzica, filme sunt o necesitate, utopie, schimb intre minti, pasiune, a fi sincer cu tine insuti, eclectism, combinatorica imaginativa, muzica artelor.

Etichete: ,